Tags
Alex Spinu, arta, foto, Ialin, literatura, poezie, texte
Recul întârziat ! Mă sting din mine
Şi-n mine nu e loc de nicăieri,
Iar lumea se va-nchide poate ieri
(Acel ce a trecut, nu cel ce vine!)
Azi şterg amprente cu tăceri acide
Când ochii răsucesc întorc clepsidre
Şi îmi de-scriu cuvintele… Apoi
Voi dărâma o temniţă din foi
Şi toate îmi vor fi din nou străine
Recul întârziat ! Mă sting din mine…
De mâine poate-o să mă sting din voi !
deprecated poetry 
Impresionant…un adevarat joc de cuvinte si stari..ma intreb…aceasta stingere este un pas spre o noua viata?Moartea fiintiala poate fi o consecinta a vietii? Ce trebuie sa fim ca sa traim pentru totdeauna?…o idee?dragoste?…spre ce trebuie sa tindem?
Salut ! Multumesc de trecere si comentariu… Sunt intrebari firesti, dar raspunsurile sunt diferite si se regasesc in fiecare dintre noi. Succes in a le gasi pe ale tale !
Ialin